Prima atestare documentară a satului provine din 1405, şi este menţionată sub numele Kolcho in documentul Convenţiei de la Leles (oraş în Slovacia), semnat de voievozii Drag şi Balc. L-a stăpânit mai târziu familia Drágffy, iar începând cu anul 1549 aparţine Ţării Chioarului, şi din 1615 regiunea aparţine Principatelor Transilvaniei.

După războiul de independenţă a lui Rakoczi Francisc II. (1703-1711), Coltăul intră în posesia familiei nobiliare Teleki, care primeşte satul cu titlu de donaţie regală şi rămâne la această familie până la terminarea celui de al doilea Război Mondial. Pe proprietatea din Coltău în mijlocul secolului al XVIII-lea contele Teleki Iosif şi strămoşul lui organizează o gospodărie economică, şi construiesc o clădire în stil baroc. Această clădire, pe parcursul a o suta de ani a fost folosită de către familie doar cu ocazia primirii musafirilor care au sosit la raidurile de vânătoare. Cel mai cunoscut stăpân al castelului era Teleki Sandor, fiind discipolul politicianului Tancsics Mihaly, tovarăş de drum al muzicianului Franz Liszt, colonelul cel mai drag ai generarilor Bem şi Garibaldi, prietenul bun al lui Petofi Sandor, Victor Hugo şi cei doi Dumas.